Despre carte: 1993 / „Arborele vieții” - ficțiune de aventură filosofică. Romanul este interesant, în primul rând, nu pentru personajele sale sau întorsăturile de joc, ci pentru ideile sale, conceptul de existență socială al autorului. Acest concept filosofic se bazează pe o înțelegere neconvențională a viitorului umanității, în mod evident nepolitizat, axat pe integrarea lumii naturale și a lumii umane într-un singur sistem de auto-organizare al Pământului. În crearea unei inteligențe artificiale cuprinzătoare - Supramintea, constând din mințile tuturor „care trăiesc în ea”, autorul vede posibilitatea ca o persoană să obțină „nemurirea”. „Dacă omenirea trăiește numai pentru ea însăși, este oare oportun? Existăm într-un Mare Sistem de Auto-Organizare numit Cosmos... Cine suntem noi, purtătorii de inteligență, în acest sistem uriaș? Paraziți de care nimeni nu are nevoie, care trăiesc doar pentru ei înșiși, sau o etapă și o parte a dezvoltării acestui sistem?” Romanul „Arborele vieții” este o încercare de a da răspunsuri la toate aceste întrebări în formă artistică. În același timp, autorul rămâne în primul rând un om de știință care încearcă să pună în formă artistică idei științifice despre natura catastrofală a viitorului și posibilele căi de ieșire din criza viitoare, ediția a II-a, corectată și extinsă.